Produsele certificate ecologic, bio/ecologic sau organic sunt termeni sinonimi. Folosirea lor depinde de termenul impus într-o anumită zonă geografică - de exemplu in spațiul anglo-saxon se folosește termenul de organic (inclusiv în S.U.A. și Canada), în spațiul german se folosește oficial termenul ökologisch („ecologic”), în timp ce în acelasi spațiu termenul bio se folosește în context de marketing pentru a desemna un produs ecologic certificat, iar în spațiul italian termenul folosit este cel de bio. Aceste produse pot fi caracterizate și sunt individualizate prin intermediul unor norme de producție și procesare codificate legislativ la nivel național sau, în cazul Uniunii Europene și S.U.A., la nivel comunitar.
Unul dintre aspectele definitorii ale acestei clase de produse (fie ele alimente, cosmetice, textile sau altele) este trasabilitatea.
Trasabilitatea presupune respectarea unor reguli stricte în ceea ce privește înregistrarea și păstrarea unor evidențe clare și verificabile pe tot lanțul de producție: de la producerea materiei prime, la procesare, la transport și comerț până la ajungerea produsului la consumator. În acest fel se oferă consumatorului un grad ridicat de siguranță și transparență la achiziționarea unui produs ecologic certificat, iar în cazul constatării unei iregularități se poate reface ușor filiera de procesare și producție și se poate identifica modul în care a fost corupt sau infestat produsul certificat ecologic și se pot lua măsuri pentru înlăturarea factorului negativ, respectiv factorii de control se pot îndrepta împotriva celui care este responsabil de iregularitatea identificată. Astfel de cazuri sunt rare datorită controlului și inspecției la care este supus fiecare operator din sistemul ecologic certificat, dar spre deosebire de industria alimentară convențional, domeniul ecologic este cunoscut pentru intransigența cu care rezolvă astfel de probleme și lipsa de toleranță în eliminarea din sistem a celor responsabili. Explicația se găsește în caracteristicile deosebite ale acestui domeniu precum și în faptul că trasabilitatea și puritatea produselor certificate ecologic este cel mai puternic argument de marketing al branșei, iar tolerarea unor abateri de la regulile asumate ar constitui o lovitură de imagine majoră pentru întreg sectorul.
Trasabilitatea presupune respectarea unor reguli stricte în ceea ce privește înregistrarea și păstrarea unor evidențe clare și verificabile pe tot lanțul de producție: de la producerea materiei prime, la procesare, la transport și comerț până la ajungerea produsului la consumator. În acest fel se oferă consumatorului un grad ridicat de siguranță și transparență la achiziționarea unui produs ecologic certificat, iar în cazul constatării unei iregularități se poate reface ușor filiera de procesare și producție și se poate identifica modul în care a fost corupt sau infestat produsul certificat ecologic și se pot lua măsuri pentru înlăturarea factorului negativ, respectiv factorii de control se pot îndrepta împotriva celui care este responsabil de iregularitatea identificată. Astfel de cazuri sunt rare datorită controlului și inspecției la care este supus fiecare operator din sistemul ecologic certificat, dar spre deosebire de industria alimentară convențional, domeniul ecologic este cunoscut pentru intransigența cu care rezolvă astfel de probleme și lipsa de toleranță în eliminarea din sistem a celor responsabili. Explicația se găsește în caracteristicile deosebite ale acestui domeniu precum și în faptul că trasabilitatea și puritatea produselor certificate ecologic este cel mai puternic argument de marketing al branșei, iar tolerarea unor abateri de la regulile asumate ar constitui o lovitură de imagine majoră pentru întreg sectorul.
Între produsele naturale și produsele bio-organice, diferența o reprezintă tocmai acesti pași menționați în producție. Produsele denumite generic naturale sunt bazate pe plante. Ele nu au fost cultivate pe terenuri organice și nici nu au fost supuse procedeelor naturale, fără substanțe chimice pentru obținerea produsului final.
Produsele certificate BIO au minim 95% ingrediente naturale, din care minim 95% ingrediente BIO din totalul celor vegetale si minim 10% din totalul ingredientelor.
Produsele certificate ECO au minim 95% ingrediente naturale, din care minim 50% ingrediente BIO din totalul celor vegetale si minim 5% din totalul ingredientelor. Organismele de certificare bio-organică sunt numeroase, unele dintre cele mai cunoscute la nivel european în domeniul industriei cosmetice fiind BDIH (Germania), Ecocert Greenlife (Franța), Soil Association (UK), ICEA (Italia) și Cosmebio (Franța) care au pus bazele Cosmos-Standard AISBL, Ecogruppo Italia.
sursa:
