Traditii autohtone - Ursul de la Darmanesti

 

   Jocul Ursului din Darmanesti este cel mai popular obicei de iarna de pe Valea Trotusului. Este punctul central de atractie al sarbatorilor din Bacau, Comanesti, Darmanesti, Slanic Moldova si din cele mai multe sate de pe Valea Trotusului in ajunul Anului Nou. Autoritatile au facut demersuri pentru a înscrie aceasta datina în patrimoniul imaterial UNESCO, alaturi de doina si ritualul calusului.                                                                                                In ajunul Anului Nou, în zona Darmanestiului (86 km de Bacau, 66 km de Adjud) si a satelor apropiate – Dofteana (la sud-est, 7 km de Darmanesti), Asău (13 km nord-vest), întâlnesti multe cete care dau reprezentatii minutios pregatite, cu zeci de ursari si dansatori îmbracati în blanuri de urs împodobite cu câte doi canafi mari, rosii, jucând în ritm asurzitor de dobe. La Dărmăneşti sunt şapte cete care cuprind între 70 şi 150 de urători. Cetele care vor colinda si ura in ajunul Anului Nou incep pregatirile din vreme, pentru ca totul sa fie perfect. Tot orasul este cuprins de febra pregatirilor, de la cei mici, dornici sa primeasca si ei anul acesta un rol cat de mic, la bunicutele ocupate sa apreteze camasi, sa coase panglici, margele si canafi. Grijile de peste an si oboseala dupa o zi de munca dispar cand rasuna doba, sunetul cu care au crescut darmanestenii si care ii cheama acasa, de oriunde s-ar afla.

    Obiceiul îmblânzirii ursului de către cetele de urători care au bâte sculptate de bătrânii satului se pare ca datează de pe vremea dacilor. Meşterii care fac astfel de toiage le dau gratis urătorilor pentru că tradiţia spune că astfel vor avea un an mai bun. Ceata de la Dărmăneşti este singura din ţară în care urătorii mână la joc ursul cu cealăul. Obiectul este de fapt un toiag gros făcut din lemn de plop sau tei, sculptat de meşterii populari din localitate. În vârful ciomagului se află un cap de urs sau de vultur care are rolul de a înfricoşa „sălbăticiunea“ obligată să joace.

    Semnificatia veche a Jocului Ursului este de a celebra forta animalului care invinge iarna, regenerarea naturii (ursul este “batut” si “moare”, dupa care “reînvie”), curgerea anotimpurilor. Este posibil ca unele elemente ale obiceiului sa provina si din traditia tiganilor ursari care colindau satele pentru a-i “tamadui” cu “puterea”, sau, mai degraba, cu greutatea ursului, pe cei cu dureri de sale.

 

 

SARBATORI FERICITE!

   

Ceramica de Marginea - intre traditie si modernitate

 

      Comuna Marginea din judetul Suceava a devenit de-a lungul timpului, unul din cele mai cunoscute localitati din Bucovina, atat pe plan national, cat si pe plan extern, indeosebi in spatiul anglo-saxon, dar si germanic. Motivul este ceramica de Marginea, tipica pentru aceasta zona si unica prin culoarea neagra rezultată în urma arderii, precum şi de modelarea unor forme specifice tradiţionale.

       Din punct de vedere istoric, ceramica de la Marginea aparține culturii Horodiștea - Florești, care este perioada cea mai înfloritoare a ceramicii negre geto-dacice. De altfel, mesterii din Marginea sunt singurii  care pastreaza şi perpetueaza într-o formă autentică străvechile îndeletniciri de modelare manuală a lutului argilos în scopul fabricării vaselor cu scop utilitar sau ornamental.

      Tehnica de lucru este aceeasi de sute de ani: pamantul este adus de olar de la marginea satului, insa vasele sunt arse acum in cuptoare, inchise si in partea de sus si la gurile de foc. Lemnele de brad stau stiva pe peretii atelierelor. Ca si dacii, mesterul framanta lutul cu mainile goale, dupa ce l-a inmuiat cu apa. După o ardere oxidantă, în timpul căreia vasele devin roşii, se introduc în foc lemne de brad şi molid, după care toate gurile de încărcare şi descărcare ale cuptorului se astupă cu cioburi de oale, bălegar şi lut. Se produce astfel o ardere înăbuşită, care durează circa 10 ore, şi în care oxidul de carbon penetrează pereţii vasului, determinând culoarea neagră în diverse nuanţe, de la cenuşiu la negru intens. Formele vaselor sunt si ele din vremuri stravechi: oala inalta, oala mare cu doua toarte, strachini de diferte dimensiuni, oale cu manusi. Tehnica de decorare este cea traditionala: vasele se lustruiesc cu o piatra speciala, urmele cenusii ramase pe peretii vasului inca nears amestecandu-se cu negrul metalic al acestora. Acestei tehnici i se adauga folosirea motivelor si ornamentelor geometrice: spirale, linii frante, ramuri de brad.

Daca in perioada interbelica, in Marginea existau peste 60 de mesteri care lucrau lutul in mod traditional, in prezent mai exista 5 mesteri care au "relansat" mestesugul stravechi. In perioada comunista, autoritatile au scos in afara legii aceasta indeletnicire, fiind considerata o infractiune posesia unei roti de olar. Totusi, in anii '70 olaritul in Marginea a fost "reabilitat" in scop de propaganda, infiintandu-se o cooperativa mestesugareasca, cu roti de olar actionate electric.

 Din fericire, dupa revolutia din 1989, au renascut cateva ateliere traditionale, care folosesc tehnicile stravechi de prelucrare ale lutului, dand nastere unor opere de arta, cu o mare valoare estetica si patrimoniala. Dovada a acestei valori o reprezinta numar mare de turisti si de personalitati care viziteaza atelierele de olarit din Marginea, printre acestia fiind: Imparatul Japoniei, Regele Romaniei, Regina Olandei,  Guvernatorul Canadei, ambasadori si demnitari straini.

 

 

 

Surse:http://www.ceramicamarginea.ro  

          http://ceramica-neagra-marginea.ro/

Cum ne menţinem sănătoşi pe perioada postului

Ne aflăm în plin Post al Naşterii Domnului şi o atenţie deosebită trebuie acordată unei alimentaţii sănătoase, dar şi a unui stil de viaţă în acelaşi regim. Principala regulă trebuie să fie cea a cumpătării, perioada în care postim este o perioadă în care trupul este în armonie cu sufletul. Postul nu este o doar o dietă alimentară, cei care postesc ar trebui să îşi stăpânească patimile si să acorde o atenţie mai mare celor de lângă ei.

Regimul alimentar recomandat este unul echilibrat şi adaptat vârstei şi sănătăţii creştinului. Excesele (fie de post aspru, sau din contră de grăsimi sau glucie) trebuie evitate. Adoptând o dietă echilibrată ne putem bucura de toate beneficiile acestei perioade: detoxifiere, scăderea nivelului grăsimilor din sânge şi a colesterolului rău, normalizarea glicemiei şi o îmbunătăţire a digestiei.  

Iată doar câteva sfaturi pentru un stil de viaţă sănătos pe perioada postului:

·         Principalul risc în această perioadă este ingrăşatul. Trebuie evitate produsele din faină albă  şi patiseria de post. Combinaţia dintre zaharuri şi grăsimile vegetale pe care le conţin produsele de patiserie aduce rapid câteva kilograme în plus. Pâinea şi pastele albe se pot înlocui cu variante integrale, mai bogate în fibre.

·         Se recomandă asocierea dintre cerealele integrale şi legumioasele boabe: tărâţe de ovăz, pâine integrală, quinoa, linte, fasole, năut, sau boabe de soia.

·         În lipsa produselor de origine animală, o sursă bună de protenie sunt conopida, sparanghelul, brocoli, dar şi ciupercile, mazărea, sau lintea.

·         Nu găti prăjit, evită produsele cu E–uri, asocierea glucidelor, ca de exemplu – orezul cu pastele sau cartofii cu pâinea.

·         Pentru aport de glucide şi vitamine cerealele integrale se pot asocia cu fructele.

·         Murăturile sunt indicate, dar conservate tradiţional, în saramură şi nu in oţet, şi nici cele prelucrate termic, cum sunt majoritatea din comerţ.

·         Hidratarea este importantă şi se poate face cu apă, ceaiuri, supe sau ciorbe şi sucuri proaspete de fructe.

·         După o zi de post negru, consumă crudităţi.

În Postul Crăciunului este dezlegare la peşte în zilele de sâmbătă şi duminică, prima zi de dezlegare fiind la sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), iar după 18 decembrie (Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul) nu se mai dezleagă la peşte. În timpul săptămânii este dezlegare la vin şi untdelemn în zilele de marţi şi joi, iar la peşte în zilele când pomenim pe Sfântul Apostol Andrei (30 nov.), pe Cuviosul Gheorghe de la Cernica (3 dec.), pe Mucenica Varvara (4 dec.), pe Sfântul Nicolae (6 dec.) şi pe Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei (13 dec.) (sursă info - ziarullumina.ro)

 

Ce inseamna BIO?

     PRODUSELE BIO  sunt compuse strict din plante și din ingrediente organice, care nu au fost modificate genetic și cărora nu li s-au adăugat alte produse chimice. Aceste produse, fie că sunt alimente bio, produse cosmetice bio, de îngrijire bio, de curățenie bio sau suplimente nutritive, reprezintă cea mai nouă tendință înceea ce privește modul de a trăi sănătos.

    Produsele certificate ecologic, bio/ecologic sau organic sunt termeni sinonimi. Folosirea lor depinde de termenul impus într-o anumită zonă geografică - de exemplu in spațiul anglo-saxon se folosește termenul de organic (inclusiv în S.U.A. și Canada), în spațiul german se folosește oficial termenul ökologisch („ecologic”), în timp ce în acelasi spațiu termenul bio se folosește în context de marketing pentru a desemna un produs ecologic certificat, iar în spațiul italian termenul folosit este cel de bio. Aceste produse pot fi caracterizate și sunt individualizate prin intermediul unor norme de producție și procesare codificate legislativ la nivel național sau, în cazul Uniunii Europene și S.U.A., la nivel comunitar.

   Unul dintre aspectele definitorii ale acestei clase de produse (fie ele alimente, cosmetice, textile sau altele) este trasabilitatea.
   Trasabilitatea presupune respectarea unor reguli stricte în ceea ce privește înregistrarea și păstrarea unor evidențe clare și verificabile pe tot lanțul de producție: de la producerea materiei prime, la procesare, la transport și comerț până la ajungerea produsului la consumator. În acest fel se oferă consumatorului un grad ridicat de siguranță și transparență la achiziționarea unui produs ecologic certificat, iar în cazul constatării unei iregularități se poate reface ușor filiera de procesare și producție și se poate identifica modul în care a fost corupt sau infestat produsul certificat ecologic și se pot lua măsuri pentru înlăturarea factorului negativ, respectiv factorii de control se pot îndrepta împotriva celui care este responsabil de iregularitatea identificată. Astfel de cazuri sunt rare datorită controlului și inspecției la care este supus fiecare operator din sistemul ecologic certificat, dar spre deosebire de industria alimentară convențional, domeniul ecologic este cunoscut pentru intransigența cu care rezolvă astfel de probleme și lipsa de toleranță în eliminarea din sistem a celor responsabili. Explicația se găsește în caracteristicile deosebite ale acestui domeniu precum și în faptul că trasabilitatea și puritatea produselor certificate ecologic este cel mai puternic argument de marketing al branșei, iar tolerarea unor abateri de la regulile asumate ar constitui o lovitură de imagine majoră pentru întreg sectorul.

    Între produsele naturale și produsele bio-organice, diferența o reprezintă tocmai acesti pași menționați în producție. Produsele denumite generic naturale sunt bazate pe plante. Ele nu au fost cultivate pe terenuri organice și nici nu au fost supuse procedeelor naturale, fără substanțe chimice pentru obținerea produsului final.

    Produsele certificate BIO au minim 95% ingrediente naturale, din care minim 95% ingrediente BIO din totalul celor vegetale si minim 10% din totalul ingredientelor.

    Produsele certificate ECO au minim 95% ingrediente naturale, din care minim 50% ingrediente BIO din totalul celor vegetale si minim 5% din totalul ingredientelor. Organismele de certificare bio-organică sunt numeroase, unele dintre cele mai cunoscute la nivel european în domeniul industriei cosmetice fiind BDIH (Germania), Ecocert Greenlife (Franța), Soil Association (UK), ICEA (Italia) și Cosmebio (Franța) care au pus bazele Cosmos-Standard AISBL, Ecogruppo Italia.

sursa: