Traditii autohtone - Ursul de la Darmanesti

 

   Jocul Ursului din Darmanesti este cel mai popular obicei de iarna de pe Valea Trotusului. Este punctul central de atractie al sarbatorilor din Bacau, Comanesti, Darmanesti, Slanic Moldova si din cele mai multe sate de pe Valea Trotusului in ajunul Anului Nou. Autoritatile au facut demersuri pentru a înscrie aceasta datina în patrimoniul imaterial UNESCO, alaturi de doina si ritualul calusului.                                                                                                In ajunul Anului Nou, în zona Darmanestiului (86 km de Bacau, 66 km de Adjud) si a satelor apropiate – Dofteana (la sud-est, 7 km de Darmanesti), Asău (13 km nord-vest), întâlnesti multe cete care dau reprezentatii minutios pregatite, cu zeci de ursari si dansatori îmbracati în blanuri de urs împodobite cu câte doi canafi mari, rosii, jucând în ritm asurzitor de dobe. La Dărmăneşti sunt şapte cete care cuprind între 70 şi 150 de urători. Cetele care vor colinda si ura in ajunul Anului Nou incep pregatirile din vreme, pentru ca totul sa fie perfect. Tot orasul este cuprins de febra pregatirilor, de la cei mici, dornici sa primeasca si ei anul acesta un rol cat de mic, la bunicutele ocupate sa apreteze camasi, sa coase panglici, margele si canafi. Grijile de peste an si oboseala dupa o zi de munca dispar cand rasuna doba, sunetul cu care au crescut darmanestenii si care ii cheama acasa, de oriunde s-ar afla.

    Obiceiul îmblânzirii ursului de către cetele de urători care au bâte sculptate de bătrânii satului se pare ca datează de pe vremea dacilor. Meşterii care fac astfel de toiage le dau gratis urătorilor pentru că tradiţia spune că astfel vor avea un an mai bun. Ceata de la Dărmăneşti este singura din ţară în care urătorii mână la joc ursul cu cealăul. Obiectul este de fapt un toiag gros făcut din lemn de plop sau tei, sculptat de meşterii populari din localitate. În vârful ciomagului se află un cap de urs sau de vultur care are rolul de a înfricoşa „sălbăticiunea“ obligată să joace.

    Semnificatia veche a Jocului Ursului este de a celebra forta animalului care invinge iarna, regenerarea naturii (ursul este “batut” si “moare”, dupa care “reînvie”), curgerea anotimpurilor. Este posibil ca unele elemente ale obiceiului sa provina si din traditia tiganilor ursari care colindau satele pentru a-i “tamadui” cu “puterea”, sau, mai degraba, cu greutatea ursului, pe cei cu dureri de sale.

 

 

SARBATORI FERICITE!

   

Ceramica de Marginea - intre traditie si modernitate

 

      Comuna Marginea din judetul Suceava a devenit de-a lungul timpului, unul din cele mai cunoscute localitati din Bucovina, atat pe plan national, cat si pe plan extern, indeosebi in spatiul anglo-saxon, dar si germanic. Motivul este ceramica de Marginea, tipica pentru aceasta zona si unica prin culoarea neagra rezultată în urma arderii, precum şi de modelarea unor forme specifice tradiţionale.

       Din punct de vedere istoric, ceramica de la Marginea aparține culturii Horodiștea - Florești, care este perioada cea mai înfloritoare a ceramicii negre geto-dacice. De altfel, mesterii din Marginea sunt singurii  care pastreaza şi perpetueaza într-o formă autentică străvechile îndeletniciri de modelare manuală a lutului argilos în scopul fabricării vaselor cu scop utilitar sau ornamental.

      Tehnica de lucru este aceeasi de sute de ani: pamantul este adus de olar de la marginea satului, insa vasele sunt arse acum in cuptoare, inchise si in partea de sus si la gurile de foc. Lemnele de brad stau stiva pe peretii atelierelor. Ca si dacii, mesterul framanta lutul cu mainile goale, dupa ce l-a inmuiat cu apa. După o ardere oxidantă, în timpul căreia vasele devin roşii, se introduc în foc lemne de brad şi molid, după care toate gurile de încărcare şi descărcare ale cuptorului se astupă cu cioburi de oale, bălegar şi lut. Se produce astfel o ardere înăbuşită, care durează circa 10 ore, şi în care oxidul de carbon penetrează pereţii vasului, determinând culoarea neagră în diverse nuanţe, de la cenuşiu la negru intens. Formele vaselor sunt si ele din vremuri stravechi: oala inalta, oala mare cu doua toarte, strachini de diferte dimensiuni, oale cu manusi. Tehnica de decorare este cea traditionala: vasele se lustruiesc cu o piatra speciala, urmele cenusii ramase pe peretii vasului inca nears amestecandu-se cu negrul metalic al acestora. Acestei tehnici i se adauga folosirea motivelor si ornamentelor geometrice: spirale, linii frante, ramuri de brad.

Daca in perioada interbelica, in Marginea existau peste 60 de mesteri care lucrau lutul in mod traditional, in prezent mai exista 5 mesteri care au "relansat" mestesugul stravechi. In perioada comunista, autoritatile au scos in afara legii aceasta indeletnicire, fiind considerata o infractiune posesia unei roti de olar. Totusi, in anii '70 olaritul in Marginea a fost "reabilitat" in scop de propaganda, infiintandu-se o cooperativa mestesugareasca, cu roti de olar actionate electric.

 Din fericire, dupa revolutia din 1989, au renascut cateva ateliere traditionale, care folosesc tehnicile stravechi de prelucrare ale lutului, dand nastere unor opere de arta, cu o mare valoare estetica si patrimoniala. Dovada a acestei valori o reprezinta numar mare de turisti si de personalitati care viziteaza atelierele de olarit din Marginea, printre acestia fiind: Imparatul Japoniei, Regele Romaniei, Regina Olandei,  Guvernatorul Canadei, ambasadori si demnitari straini.

 

 

 

Surse:http://www.ceramicamarginea.ro  

          http://ceramica-neagra-marginea.ro/